Coada la români

Nu există fenomen social care să îi unească mai tare pe români, aşa cum o face coada. Coada este locul unde s-au născut idile, s-au făcut cereri în căsătorie, s-au legat prietenii, s-au născut plozi şi chiar s-a murit. Încă din cele mai vechi timpuri, poporul de căcat care habitează în spaţiul acesta s-a înghesuit cu fiecare ocazie ivită. Dacii se îmbulzeau cu plăcere în fiecare toamnă când se dădea vin moca, până când Burebista, îngrijorat de rata crescută a mortalităţii, a hotărât să taie toate viile. Mai apoi, a urmat o perioadă în care pe aici s-au îmbulzit o serie de popoare migratoare. Gepizii, avarii, hunii şi toate rahaturile alea au venit claie peste grămadă prin zona asta, auzind că e populată de pizdet interesant şi ieftin (ceea ce e adevărat şi după aproape 2000 de ani). În Evul Mediu, românii, inventivi, au găsit şi alte prilejuri de îmbulzeală, cum ar fi: coada la linşat de boieri, coada la trădat de domnitori şi coada la permise pentru pârjolit câmpii şi otrăvit fântâni, cu scopul de a scăpa de bătăliile cu invadatorii. Înaintând în istorie, ajungem în zilele noastre, când românii nici nu mai au nevoie de calendar pentru a afla ce an sau anotimp este. E de ajuns să deschizi televizorul şi îţi dai seama că e toamnă, dacă vezi o cireadă de câteva sute de mii de capete care se calcă în picioare la Iaşi, să o pupe pe Paraschieva. Dacă vezi o mână de vite anencefale la coadă la impozite, îţi dai seama că e ianuarie. Dacă vezi zeci de mii de isterici îmbrăcaţi în portocaliu sau roşu, care împart găleţi şi pelerine cu PDL sau PSD altor câteva zeci de mii de oligofreni cu căciuli de neam prost şi doi dinţi în gură, îţi dai seama că iar e an electoral. Dacă vezi înghesuială la operă sau la vreun târg de carte, îţi dai seama că nu te uiţi la un post românesc. Pentru o mai bună înţelegere, voi descrie aici cele mai importante cozi:

Coada în comunism – Pe vremea aia, românii o duceau foarte rău, neexistând decât un singur post TV (nu OTV, spre disperarea unora), astfel încât socializau la cozi. Dacă trecea cineva prin faţa vreunui magazin şi vedea două persoane în faţa uşii, se lipea imediat acolo, iar în cel mult 10 minute se adunau câteva zeci de persoane, indiferent ce se vindea în magazinul respectiv. Neexistând nici internet pe atunci, mulţi tineri se distrau formând cozi imaginare, spre dezamăgirea babelor frustrate. Întreprinzători, unii români îşi închiriau copiii celor de la coadă, pentru ca aceştia să poată intra mai în faţă. Acest tip de coadă a început să piardă din popularitate după Revoluţie.

">

Coada la impozite – De multe ori, pe 1 ianuarie, dimineaţa, când vin de la câte un chef, observ grupuri imense de bătrâni care se îndreaptă, ca nişte zombies, către Finanţe, pentru a-şi plăti impozitele şi a scăpa de imensa penalizare de 0.024 de lei pe zi. Tipul ăsta de coadă e de înţeles totuşi. Cum dracu’ să se mai distreze uscăciunile alea pe 1 ianuarie, când programul de Revelion de la TV e gata? Cum e gata ultima glumă de căcat a lui Nae Lăzărescu, îşi iau plasa de rafie, căciula de astrahan, paltonul care pute a naftalină de la 2 kilometri şi pornesc la luptă, titlul de “Cel mai rapid plătitor de taxe al anului” fiind un motiv de mândrie pentru orice pensionar.

Gică Coadă – E cel mai mare poet şi interpret de muzică aromână din galaxie. Acest Mozart al muzicii de căcat cu influenţe albaneze, interpretul favorit al unor erudiţi precum Gigi Becali şi Gică Hagi a câştigat 524 discuri de platină, 85 de premii Grammy, 6 premii Nobel pentru Literatură etc.

">

Coada creştinească – Această categorie se poate împărţi în două categorii: coada la moaşte şi coada la “beserică” pur şi simplu. În mare parte sunt identice, diferind doar scopul final. În cazul cozii la moaşte e simplu. Sute de mii de dobitoci se adună într-un loc anume, unde ştiu ei că vor fi prezente şi nişte ciolane de mortăciuni umane şi încep să-şi care pumni creştineşti şi să îşi arunce sudalme evlavioase pentru a ajunge cât mai repede să dea limbi pline de salivă unei rotule sau omoplat de “sfânt”. În cazul celorlalte cozi creştineşti, destinaţia finală diferă: unii se înghesuie să ia lumină şi să mai facă o economie la curent, unii se îmbulzesc pentru a linge nişte icoane slinoase şi pline de microbi uitaţi acolo de babele fără proteză de dinainte, unii se bagă în faţă pantru a ajunge cât mai repede pentru a bea nişte apă de ploaie sau de la robinet “sfinţită” de câte un popă care s-a pişat creştineşte în ea etc.

">

Românii ar face coadă şi la poarta iadului dacă ar vedea cel puţin două persoane cu plase goale că aşteaptă acolo. Asta aşa, ca glumă de încheiere de căcat, că nu ştiu ce să scriu.