Valori naţionale?!? - ep.1

Într-o ţară de căcat, e normal ca şi “valorile naţionale” să fie de căcat, altfel nu se explică succesul pe care îl are Ion Creangă. De peste o sută şi ceva de ani, criticii noştri se întrec în a-i da limbi marelui scriitor (ceea ce i-ar fi plăcut dacă mai trăia) iar milioane de copii români au trăit surghiunul de a fi nevoiţi să-i citească aberaţiile la şcoală. Singurul lucru pozitiv este că, citindu-i amintirile, ne putem da seama care au fost cauzele schizofreniei care reiese din povestirile sale. Cum dracu’ să nu o dai în poponareală când învăţătorul tău e “ruşinos că o fată mare” şi popa din sat te pedepseşte şi te urcă pe “Calul Bălan”, după care te siluieşte cu “Sfântul Neculai”? Cum dracu’ să nu ai sechele când mă-ta îţi fură hainele când faci baie şi eşti nevoit să umbli în pula goală până acasă sau când iei râie după ce o arzi dubios cu caprele Irinucăi? Cum dracu’ să nu ai predispoziţie genetică pentru schizofrenie când taică-tu te dă cu dinţii de asfalt după ce ai furat nişte cireşe iar mă-ta îţi riscă vederea şi te pune să râzi ca prostu’ la soare ca să fie vreme frumoasă? Cum dracu’ să fi normal când eşti singurul care e asociat cu o bojdeucă? Toate chestiile astea şi-au pus amprenta asupra stilului său ulterior, poveştile sale fiind pline de elemente cel puţin dubioase. Cum dracu' să-i pui pe bieţii copii să-l studieze pe dementul care a scris următoarele chestii

Capra cu trei iezi – o dramă socială, în care o capră e nevoită să-şi crească singură iezii, după ce a fost părăsită de soţul beţiv. Nevoită de circumstanţe, ea nu are timp pentru educaţia iezilor, astfel că primii doi devin cocalari manelişti obraznici. Totodată, ea devine cumătra unui lup şomer dezaxat care-şi mănâncă finii după care scrie înjurături pe pereţi cu sângele lor, le pune capetele rânjite în geam şi face o labă, satisfacut de faptele sale. Continuând în acelaşi stil violent, capra îl omoară pe lup în chinuri groaznice, incendiindu-l. În această poveste Creangă dă dovadă şi de rasism, creionând o imagine proastă despre lup, care era ţigan.

Punguţa cu doi bani – o alta dramă socială în care ni se prezintă problemele unui cuplu de bătrâni care, neavând copii, s-au ataşat dubios de mult de o găină şi de un cocoş. După ce a fost rupt în bătaie de moş, cocoşul ajunge să cerşească prin intersecţii şi să devină obsedat de o punguţă cu 2 bani. Din motive evidente, cocoşul devine bulimic şi mănâncă tot ce prinde (boi, vaci, viţei, bani), după care le vomită în curtea moşului. Creangă dă dovadă şi de misoginism, prezentând-o pe bătrână ca pe o babă isterică, ursuză şi nefutută, care e în stare să-şi omoare prietena galinacee doar din cauză că aceasta a căcat o mărgea. Ura de clasă e şi ea prezentă, boierul fiind prezentat într-o lumină proastă. Totodată, se pare că şi boierul era ţigan.

Povestea pulei – no comment

Ursul păcălit de vulpe – o poveste paradoxală pentru stilul lui Creangă, în care o vulpe ţigancă fură nişte peşte de la un sărman, după care face mişto de un urs retardat, care îşi bagă coada în apă până îngheaţă şi se auto-mutileaza, în loc să hiberneze, aşa cum face iarna orice urs cu IQ mai mare de 50