Eseu depre o rasă degeaba

După cum se ştie, unele dintre cele mai de căcat creaturi din Galaxie sunt romulanii, care reuşesc de cele mai multe ori să enerveze restul populaţiei. În cele ce urmează, voi descrie un pic această rasă care, de-a lungul secolelor, s-a făcut cunoscută într-un mod cât se poate de negativ.
Istoria lor îndepărtată e destul de ambiguă, existând mai multe teorii care au, totuşi, ceva în comun. Astfel, e clar că ei au plecat în pribegie din locul lor natal, mergând pe alte meleaguri ca să le fută nervii şi altora. Peste tot pe unde au trecut, romulanii au făcut doar măgării, stabilindu-se în final într-un loc şi luându-şi, totodată, acest nume, inspiraţi din legenda celor doi puradei care au supt ţâţă de la o lupoaică. Acest nume creează de obicei confuzie, un nume apropiat purtând şi o altă populaţie de doi lei. Din acest moment, romulanii au început gesturile reprobabile care i-au făcut celebri. Astfel, ei au început să se înmulţească în draci, să fure, să fie violenţi, să înşele lumea şi să încerce să pună mâna ilegal pe proprietăţi imobiliare şi să ignore legile care se aplicau celorlalţi cetăţeni.
Din punct de vedere fizic, romulanii pot fi descrişi ca nişte fiinţe bipede, brunete (deşi s-au întâlnit şi romulani blonzi) şi cu freze de tot căcatul, în general bretoane de prost gust. Din punct de vedere intelectual, e demonstrat ştiinţific că romulanii sunt ceva mai cretini ca fraţii lor rămaşi pe meleagurile natale, care s-au făcut remarcaţi în multe companii multinaţionale. Moda este un alt domeniu unde ei s-au făcut remarcaţi, un romulan fiind foarte uşor de identificat într-o mulţime datorită culorilor greţoase ale hainelor şi a podoabelor purtate. Din punct de vedere al organizării societăţii, romulanii folosesc un sistem de caste, ei fiind şi foarte rasişti, motiv pentru care sunt foarte rare situaţiile în care cineva de altă rasă e acceptat între ei.
În concluzie, romulanii sunt o rasă care face mai mult rău decât bine Galaxiei şi ar trebui luate urgent nişte măsuri pentru punerea lor cu botul pe labe, ideală fiind expulzarea din Galaxie. Space is the final frontier...Engage

Valori naţionale?!? - ep. 3

Nu există termen care să definească mai bine spaţiul populat de români decât “plaiul mioritic”, adică un teritoriu plin de oi. Cum căcat să te mândreşti cu aşa ceva? Alte ţări au ca simbol un leu, un tigru, un dragon sau un condor, adică animale cu coaie, iar noi ne mândrim cu căcatul ăla de baladă, cu care îi îndoctrinăm de mici pe bieţii copii şi le băgăm în cap că românul e frate cu unul dintre cele mai fraiere animale. Pula mea…până şi Bhutan-ul (ţara, nu gazul) are ca simbol un dragon. Românii sunt aşa de mândri de asemuirea cu oaia încât au ales un cioban să-i reprezinte în Parlamentul European. Nici nu ştiu care a fost oul şi găina în cazul ăsta. Adică balada e inspirată din viaţa românilor sau românii s-au lăsat influenţaţi de porcăria aia? Propun o analiză pentru a descoperi elementele suspecte din această “operă literară”.

Balada începe în forţă cu o descriere subiectivă a cadrului acţiunii (“Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”) din care se poate observa mândria de neam prost a românului, care are falsa impresie că ţara asta de toată jena e binecuvântată. Apoi ne sunt prezentate personajele, adică cei 3 oieri, care reprezintă câte o zonă a ţării, Aici se pot observa două trăsături esenţiale ale românilor, prima fiind pizma pentru pentru succesul aproapelui şi pornirea fiziologică de a-i da ăluia în cap pentru că a fost mai deştept şi are mai multe oi. Totodată, se pot identifica şi xenofobia şi rasismul tipice pentru români, ciobanul ungurean fiind prezentat într-un mod tendenţios, ca fiind un criminal fără scrupule, care clar vrea să ne fure şi Ardealul, pe lângă oile ăluia. În acelaşi timp, ciobanul vrâncean e prezentat ca un ţigan dornic de îmbogăţire rapidă prin crăparea capului moldoveanului
În continuare, balada intră pe un făgaş extrem de dubios. Deşi reiese din versurile anterioare că are “câni mai bărbaţi” ciobanul moldovean îşi alege pe post de confident o oaie sifonară. Relaţia dintre cioban şi oaia respectivă este extrem de strânsă, dovadă fiind şi faptul că stau la taclale în timp ce fumează căcaturi. Observând că “iarba nu-i mai place” mioriţei, ciobanul se gândeşte fugitiv să schimbe dealer-ul, dar alege altă soluţie, şi anume o ia pe oaie la o bârfă, moment în care aia dă cu ciocul şi îi dă în gât pe ceilalţi doi ciobani, care au pus la cale un plan malefic. În românismul său, ciobanul moldovean alege tactica cea mai vitejească şi mai de efect, şi anume să se lamenteze de faţă cu oaia în loc să le rupă mandibulele celorlalţi doi colegi în ale oieritului. În prostia lui, în loc să sară la scandal, el îi dă indicaţii mioriţei unde să fie îngropat, adică în “dosul stânii” să fie mai aproape de oi şi de câinii ăia “bărbaţi”. De parcă pe câini nu îi dureau în pulă de el, e clar că se vor pişa cu voioşie pe mormânt. Fiindu-i ruşine cu viaţa sa de cioban de căcat şi având impresia că toţi vor băga botul, îi mai cere mioarei să mintă pe toată lumea şi să nu le spună că şi-a luat omor de la doi ciobani retardaţi, ci că s-a însurat cu cea mai “mândră crăiasă” (un fel de zână a pizdelor) iar la nuntă a avut invitaţi doar personaje imaginare ca Soarele, Luna, brazii, Mickey Mouse, Keyser Soze etc.
Culmea e că porcăria asta chiar a prins la români, iar criticii literari au sărit cu o grămadă de teorii (comuniunea românului cu natura, bla, bla) uitând esenţialul: ăla ce a scris-o era ori schizofrenic, ori pulă de beat sau de drogat.
În final aş veni cu o propunere de simbol naţional care s-ar potrivi mai bine cu românii, o creatură mitică şi fantastică pe nume Ўon şi care să arate aşa: 1.20 metri, cap de papagal, cioc plin cu dinţi de aur, blană de oaie, 2 aripi de cioară, 2 aripi de corb, copite de bou, zâmbet de hienă, coadă de şobolan, gât gros umplut cu lanţuri de aur şi tricou cu Guţă pe când avea mustaţă.