După 20 de ani...

Nu mă refer la romanul de Alexandre Dumas, ci la ăia 20 de ani de care zicea Saul Bruckner. Poate vi-l mai amintiţi pe bătrânul evreu cu faţă de ştiucă care a fost nomenclaturist comunist, iar după Revoluţie a început să apară pe la TV ca apărător al democraţiei, ca lider al FSN şi, mai târziu, ca analist politic la ProTV. E mai cunoscut sub numele de Silviu Brucan şi a zis că “pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Fiind un neam de căcat, românii au deprins în ăştia 20 de ani fix pula, cele peste 1000 de persoane decedate în 1989 murind degeaba. Iată câteva chestii care demonstrează că au trecut ampulea 20 de ani:
-nu se ştie nici acum adevărul despre Revoluţie, iar pârnăile sunt goale, în loc să fie pline de idioţi care au tras în oameni în 1989;
-majoritatea românilor duc o viaţă de căcat, dar, nefiind un popor cu coaie, nu se răscoală şi se mulţumesc cu mărunţişuri gen pomeni electorale şi emisiuni de căcat la TV, dovediind că “Panem et circenses” e încă în actualitate;
-coeficientul mediu de inteligenţă a scăzut în ultimii 20 de ani, viitorul fiind şi mai sumbru fiindcă minorii de azi sunt tot mai atraşi de non-valori;
-ţiganii s-au emancipat, ei nemaifiind ţigani, ci rromi, ajungând totodată să fie promovaţi la greu de mass-media, manelele devenind muzica preferată a pulimii din ţara asta;
-Steaua şi Dinamo încă există;
-Iliescu duce o viaţă liniştită, e păzit de SPP-isti şi profită de onorurile unui fost şef de stat, în loc să fi murit de vreo 15 ani în ocnă cu o bilă de fier legată de picior, după 5 ani de muncă silnică, pe care o merita din plin pentru morţii din 1989 şi pentru mineriadele din anii ’90, care rămân cele mai de căcat faze din istoria modernă a unei ţări europene;
-presa română e din ce în ce mai penibilă şi mai aservită unora, “Scânteia” ajungând un model de neatârnare pe lângă ziarele de rahat de acum;
-mai există cozi;
-mai întâlneşti prin oraş bolşevici cu căciuli de astrahan, ochelari de securişti şi paltoane care put a naftalină de la 100 de metri;
-babele din faţa blocului au rămas la fel;
-românii le consideră vedete şi ascultă sfaturi la TV de la următoarele personaje: Fuego, văru’ Sandel, Nikita, Copilu’ Minune, Teo etc.;
-la alegerile desfăşurate fix la 20 de ani de la Revoluţie, gunoaiele din FSN au reuşit să adune marea majoritate a voturilor din primul tur, românii băgându-şi picioarele în morţii din 1989 şi trimimitand în turul 2 un fost marinar comunist şi un dobitoc FSN-ist fără personalitate;
-etc. (n-am loc să scriu toate motivele).

Muie românilor cretini şi respect celor decedaţi acum 20 de ani!

Ghidul alegătorului inteligent

Având în vedere că se apropie turul doi al alegerilor şi, insiprat de altcineva, m-am gândit şi eu să ofer tuturor celor indecişi şi interesaţi un mic ghid al alegătorului. Puşi în situaţia de alege între un clovn prostănac şi rârâit, cu faţă de tocilar nefutut şi un marinar chior cu maniere de ţigan care bate găozari de 10 ani în campanie, avem de ales între următoarele variante:
1. Se cumpără o cutie de chibrituri, se intră în cabina de vot, se aprinde un chibrit, se dă foc la buletin şi se introduce în urnă. Preţ: 10 bani.
2. Se cumpără o cutie de creioane colorate, se aruncă toate culorile în afară de portocaliu şi roşu, se intră în cabina de vot, se scot creioanele şi se scrie MU cu roşu şi IE cu portocaliu, cu fonturi cât mai mari (se pot intercala literele portocalii cu cele roşii) şi se introduce în urnă. Preţ: 3-4 lei
3. Se cumpără o cutie de laxative, se înghit toate pastilele, se aşteaptă până simţi că te poţi căca 10 kile, se intră în cabina de vot, se umple cabina cu alea 10 kile de căcat şi se foloseşte buletinul de vot pentru a te şterge la cur, după care se introduce în urnă. Preţ: 7 lei cutia de Stadalax
4. Se ia un pix, se intră in cabina de vot şi se desenează câte o pulă in fiecare din cele două căsuţe, se scrie “Luaţi pula” şi se introduce in urnă. Preţ: 1 leu

Aştept şi alte sugestii

Coada la români

Nu există fenomen social care să îi unească mai tare pe români, aşa cum o face coada. Coada este locul unde s-au născut idile, s-au făcut cereri în căsătorie, s-au legat prietenii, s-au născut plozi şi chiar s-a murit. Încă din cele mai vechi timpuri, poporul de căcat care habitează în spaţiul acesta s-a înghesuit cu fiecare ocazie ivită. Dacii se îmbulzeau cu plăcere în fiecare toamnă când se dădea vin moca, până când Burebista, îngrijorat de rata crescută a mortalităţii, a hotărât să taie toate viile. Mai apoi, a urmat o perioadă în care pe aici s-au îmbulzit o serie de popoare migratoare. Gepizii, avarii, hunii şi toate rahaturile alea au venit claie peste grămadă prin zona asta, auzind că e populată de pizdet interesant şi ieftin (ceea ce e adevărat şi după aproape 2000 de ani). În Evul Mediu, românii, inventivi, au găsit şi alte prilejuri de îmbulzeală, cum ar fi: coada la linşat de boieri, coada la trădat de domnitori şi coada la permise pentru pârjolit câmpii şi otrăvit fântâni, cu scopul de a scăpa de bătăliile cu invadatorii. Înaintând în istorie, ajungem în zilele noastre, când românii nici nu mai au nevoie de calendar pentru a afla ce an sau anotimp este. E de ajuns să deschizi televizorul şi îţi dai seama că e toamnă, dacă vezi o cireadă de câteva sute de mii de capete care se calcă în picioare la Iaşi, să o pupe pe Paraschieva. Dacă vezi o mână de vite anencefale la coadă la impozite, îţi dai seama că e ianuarie. Dacă vezi zeci de mii de isterici îmbrăcaţi în portocaliu sau roşu, care împart găleţi şi pelerine cu PDL sau PSD altor câteva zeci de mii de oligofreni cu căciuli de neam prost şi doi dinţi în gură, îţi dai seama că iar e an electoral. Dacă vezi înghesuială la operă sau la vreun târg de carte, îţi dai seama că nu te uiţi la un post românesc. Pentru o mai bună înţelegere, voi descrie aici cele mai importante cozi:

Coada în comunism – Pe vremea aia, românii o duceau foarte rău, neexistând decât un singur post TV (nu OTV, spre disperarea unora), astfel încât socializau la cozi. Dacă trecea cineva prin faţa vreunui magazin şi vedea două persoane în faţa uşii, se lipea imediat acolo, iar în cel mult 10 minute se adunau câteva zeci de persoane, indiferent ce se vindea în magazinul respectiv. Neexistând nici internet pe atunci, mulţi tineri se distrau formând cozi imaginare, spre dezamăgirea babelor frustrate. Întreprinzători, unii români îşi închiriau copiii celor de la coadă, pentru ca aceştia să poată intra mai în faţă. Acest tip de coadă a început să piardă din popularitate după Revoluţie.

">

Coada la impozite – De multe ori, pe 1 ianuarie, dimineaţa, când vin de la câte un chef, observ grupuri imense de bătrâni care se îndreaptă, ca nişte zombies, către Finanţe, pentru a-şi plăti impozitele şi a scăpa de imensa penalizare de 0.024 de lei pe zi. Tipul ăsta de coadă e de înţeles totuşi. Cum dracu’ să se mai distreze uscăciunile alea pe 1 ianuarie, când programul de Revelion de la TV e gata? Cum e gata ultima glumă de căcat a lui Nae Lăzărescu, îşi iau plasa de rafie, căciula de astrahan, paltonul care pute a naftalină de la 2 kilometri şi pornesc la luptă, titlul de “Cel mai rapid plătitor de taxe al anului” fiind un motiv de mândrie pentru orice pensionar.

Gică Coadă – E cel mai mare poet şi interpret de muzică aromână din galaxie. Acest Mozart al muzicii de căcat cu influenţe albaneze, interpretul favorit al unor erudiţi precum Gigi Becali şi Gică Hagi a câştigat 524 discuri de platină, 85 de premii Grammy, 6 premii Nobel pentru Literatură etc.

">

Coada creştinească – Această categorie se poate împărţi în două categorii: coada la moaşte şi coada la “beserică” pur şi simplu. În mare parte sunt identice, diferind doar scopul final. În cazul cozii la moaşte e simplu. Sute de mii de dobitoci se adună într-un loc anume, unde ştiu ei că vor fi prezente şi nişte ciolane de mortăciuni umane şi încep să-şi care pumni creştineşti şi să îşi arunce sudalme evlavioase pentru a ajunge cât mai repede să dea limbi pline de salivă unei rotule sau omoplat de “sfânt”. În cazul celorlalte cozi creştineşti, destinaţia finală diferă: unii se înghesuie să ia lumină şi să mai facă o economie la curent, unii se îmbulzesc pentru a linge nişte icoane slinoase şi pline de microbi uitaţi acolo de babele fără proteză de dinainte, unii se bagă în faţă pantru a ajunge cât mai repede pentru a bea nişte apă de ploaie sau de la robinet “sfinţită” de câte un popă care s-a pişat creştineşte în ea etc.

">

Românii ar face coadă şi la poarta iadului dacă ar vedea cel puţin două persoane cu plase goale că aşteaptă acolo. Asta aşa, ca glumă de încheiere de căcat, că nu ştiu ce să scriu.

Valori naţionale?!? - ep.2

Urmând exemplul altor state, poporul de căcat din ţara aflată în spaţiul carpato-danubiano-pontic a pus-o de un top în 2006 pentru a vedea cine e “Cel Mai Mare Român”. Neputând rata ocazia de a se face din nou de râsul planetei, poporul s-a lăsat influenţat de titlul topului şi l-a votat pe Ştefan cel Mare, care a făcut furori în Moldova sfârşitului de secol XV şi a începutului de secol XVI. Grigore Ureche, acest Gregory The Ear al cronicarilor moldoveni, spunea despre Fane că „Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu,mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omorâia fără giudeţ”. Adică era un pitic sadic şi isteric, care începea să le dea cu paloşu-n cap nefericiţilor care se aflau în preajma sa când se făcea pulă de beat la câte un majorat.

Orfan de mic, el a rămas în grija mamei sale, care era o telenovelistă denaturată cu mare durere în pizdă cu privire la soarta micuţului, dovadă fiind şi celebra fază când ăla mic vine plângând în hohote că îşi ia omor de la turci, dar mă-sa nu l-a lăsat să intre în casă. Clipele petrecute de unul singur în faţa televizorului uitat pe OTV şi emisiuni cu Tociu şi Palade, l-au făcut să creadă că are un rafinat simţ al umorului, fapt care s-a dovedit total eronat în momentul când, încercând să impresioneze nişte pizde borzeştene, şi-a legat unul din cei mai buni prieteni într-un stejar, uitând să-l mai dea jos înainte de venirea tătarilor, care l-au făcut franjuri pe nefericit.

Profund marcat de acest eveniment şi de faptul că duduile nu s-au umezit la gluma sa de prost gust, a încercat alte metode de agăţat, propavaduind ura rasială împotriva turcilor şi tătarilor. Paradoxal, însă, era prieten cu ţiganii, care au avut un rol important în dezvoltarea tacticilor de luptă aplicate mai târziu. Numai nişte ţigani meschini cu interese imobiliare post-belice ar putea avea nişte idei aşa dubioase precum incendierea holdelor şi otrăvitul fântânilor, ei dorind achiziţionarea la preţ de căcat a unor terenuri din zonă.

Ajuns pe tron după ce şi-a bătut unchiul la table (unchi omorât tot de el după câţiva ani, la un majorat), Fane a început să aibă succes la femei. Totuşi, în narcisismul său, el nu îşi dădea seama că toate cumetrele ce i-au trecut prin pat aveau anumite interese, toate zâmbind mai degrabă din complezenţă la glumele sale de retardat, învăţate de la ţiganii zilieri, în timp ce făcea naveta cu personalul între Bârlad şi Vaslui. Mai târziu, fiind român, deci obişnuit cu furtul, a venit cu o idee revoluţionară. Astfel a angajat pe cineva care să se ocupe de tabela de marcaj şi să pună puncte în favoarea sa ori de câte ori un moldovean, beat şi trist că a pierdut Steaua cu Fenerbahce, snopea în bătaie câte un turc în vreun birt, ajungându-se la un scor fluviu în partida Moldova condusă de Fane – Imperiul Otoman, ceva de genul 46-2. Tot din dorinţa de a impresiona pizdetul moldav, Fane a început să construiască câte o biserică sau mănăstire după fiecare „victorie” împotriva cotropitorilor. Cam aşa mergea treaba:
-Alo, Fane, vezi că Ion s-a ofticat la golul lui Emre şi i-a dat cu sapa în cap lui Mehmet!
-Foarte tare, coae…Aduceţi repede nişte pietre şi nişte mortar, crucea mamii voastre de răzeşi!

Se pare că ăla ce ţinea scorul pe tabelă şi-a făcut bine treaba, astfel încât, după 500 de ani, urmaşii tot mai cretini ai românilor de atunci s-au decis să-l facă şi sfânt, bisericile kitschoase construite de el având, şi ele, un cuvânt de spus

Molima

Azi am fost trezit de un apel care m-a tulburat profund. Dorind să verific cele auzite, mă uit pe geam şi observ o densitate dubioasă a atmosferei. Nu m-am putut abţine şi am deschis geamul. Am fost lovit instant de cel mai infect damf posibil: un amestec de căcat, vomă, puroi, transpiraţie, dinţi stricaţi, ouă stricate şi hoit. Am închis brusc geamul, şi, cu pulsul din ce în ce mai mare, am deschis TV-ul. Ochii mi-au rămas aţintiţi pe imaginile din oraş, cu sute de autocare îndesate cu bolnavi şi pe zecile de mii de persoane afectate deja de molimă. Se comportau ca nişte zombie fără personalitate, aplaudau la comandă, răcneau în cor vorbe fără sens asemănătoare cântecelor tribale africane...era clar că molima le-a futut creierul în ultimul hal, din moment ce se comportau ca nişte bovine anencefale. Am început să analizez imaginile cu bietele lighioane inconştiente şi să mă gândesc ce epidemie ar putea fi. Gripă porcină nu părea a fi, ăia părând a fi vite, nu porci. Am exclus dizenteria, fiindcă nu chiar toţi păreau ţigani nespălaţi, care trăiesc înconjuraţi de căcat şi şobolani. Dintr-o dată, am simţit că ceva mă loveşte în moalele capului, începând să mi se deruleze imagini cu bieţii timişoreni de acum 3-4 secole, care au trăit un adevărat coşmar din cauza epidemiilor de ciumă. Printre zecile de mii de sectanţi îmbrăcaţi la fel l-am zărit pe unul, îmbrăcat diferit şi care părea că are o mască aseamanatoare celor purtate de doctorii din Evul Mediu, care încercau să vindece ciuma (a se vedea poza). Asemenea acelor medici, el le promitea ciumaţilor că vor trăi bine. Mai am totuşi o nedumerire. De ce se zice peste tot că ciuma e Moartea Neagră, din moment ce portocaliul era culoarea predominantă? Sper că trece până mâine, iar ciumaţii vor părăsi oraşul, ca să pot sa ies şi eu din casă

Valori naţionale?!? - ep.1

Într-o ţară de căcat, e normal ca şi “valorile naţionale” să fie de căcat, altfel nu se explică succesul pe care îl are Ion Creangă. De peste o sută şi ceva de ani, criticii noştri se întrec în a-i da limbi marelui scriitor (ceea ce i-ar fi plăcut dacă mai trăia) iar milioane de copii români au trăit surghiunul de a fi nevoiţi să-i citească aberaţiile la şcoală. Singurul lucru pozitiv este că, citindu-i amintirile, ne putem da seama care au fost cauzele schizofreniei care reiese din povestirile sale. Cum dracu’ să nu o dai în poponareală când învăţătorul tău e “ruşinos că o fată mare” şi popa din sat te pedepseşte şi te urcă pe “Calul Bălan”, după care te siluieşte cu “Sfântul Neculai”? Cum dracu’ să nu ai sechele când mă-ta îţi fură hainele când faci baie şi eşti nevoit să umbli în pula goală până acasă sau când iei râie după ce o arzi dubios cu caprele Irinucăi? Cum dracu’ să nu ai predispoziţie genetică pentru schizofrenie când taică-tu te dă cu dinţii de asfalt după ce ai furat nişte cireşe iar mă-ta îţi riscă vederea şi te pune să râzi ca prostu’ la soare ca să fie vreme frumoasă? Cum dracu’ să fi normal când eşti singurul care e asociat cu o bojdeucă? Toate chestiile astea şi-au pus amprenta asupra stilului său ulterior, poveştile sale fiind pline de elemente cel puţin dubioase. Cum dracu' să-i pui pe bieţii copii să-l studieze pe dementul care a scris următoarele chestii

Capra cu trei iezi – o dramă socială, în care o capră e nevoită să-şi crească singură iezii, după ce a fost părăsită de soţul beţiv. Nevoită de circumstanţe, ea nu are timp pentru educaţia iezilor, astfel că primii doi devin cocalari manelişti obraznici. Totodată, ea devine cumătra unui lup şomer dezaxat care-şi mănâncă finii după care scrie înjurături pe pereţi cu sângele lor, le pune capetele rânjite în geam şi face o labă, satisfacut de faptele sale. Continuând în acelaşi stil violent, capra îl omoară pe lup în chinuri groaznice, incendiindu-l. În această poveste Creangă dă dovadă şi de rasism, creionând o imagine proastă despre lup, care era ţigan.

Punguţa cu doi bani – o alta dramă socială în care ni se prezintă problemele unui cuplu de bătrâni care, neavând copii, s-au ataşat dubios de mult de o găină şi de un cocoş. După ce a fost rupt în bătaie de moş, cocoşul ajunge să cerşească prin intersecţii şi să devină obsedat de o punguţă cu 2 bani. Din motive evidente, cocoşul devine bulimic şi mănâncă tot ce prinde (boi, vaci, viţei, bani), după care le vomită în curtea moşului. Creangă dă dovadă şi de misoginism, prezentând-o pe bătrână ca pe o babă isterică, ursuză şi nefutută, care e în stare să-şi omoare prietena galinacee doar din cauză că aceasta a căcat o mărgea. Ura de clasă e şi ea prezentă, boierul fiind prezentat într-o lumină proastă. Totodată, se pare că şi boierul era ţigan.

Povestea pulei – no comment

Ursul păcălit de vulpe – o poveste paradoxală pentru stilul lui Creangă, în care o vulpe ţigancă fură nişte peşte de la un sărman, după care face mişto de un urs retardat, care îşi bagă coada în apă până îngheaţă şi se auto-mutileaza, în loc să hiberneze, aşa cum face iarna orice urs cu IQ mai mare de 50

Basm

A fost o dată ca niciodată, pe lângă Maglavit, o împărăţie bogată condusă de un Padişah şi muierea lui. Totul mergea ca pe roate, doar că nu aveau copii. După ani de zile în care şi-a înecat amarul în băutură, manele şi căcaturi minimaliste, Padişahului i-a picat fisa, s-a aplecat după ea şi a luat-o de pe jos. După o vreme, în timp ce era la o pomană electorală şi savura şi el un mic pesedist, padişahul îi auzi pe nişte slujitori cum îl bârfeau pe la spate că nu poate avea moştenitori. Cât ai zice peşte, i-a sărit muştarul...pe tricoul electoral primit cadou de la partid, acest lucru scoţându-l efectiv din pepeni. Hotărându-se să ia taurul de coarne, a mers nervos acasă şi deschis TV-ul. În pauza dintre clipurile electorale de căcat a zărit o reclamă cu o vrăjitoare, Dolores, Adevărata Fiică a Şamanei Eucapsiolatina din Pipera. A pus rapid mâna pe mobil şi a sunat la numărul de pe ecran. O voce suavă de TBC-istă în stadiu terminal îi răspunse şi îi ascultă păsul, cerând detalii despre problema lui. După nişte citit în cafea, dat în ghioc şi consultat globul lui Becali, Dolores avu o viziune şi îi spuse Padişahului:
-Măria ta, nu v-a trecut prin cap s-o fuţi pe nevastă-ta, bă boule, dacă tot vrei moştenitori?
Având o veritabilă epifanie, Padişahul coborî în beci la nevastă şi trecu la fapte. După 9 luni se auziră ceva zgomote din beci. Cu inima cât un purice, Padişahul coborî din nou şi, nu mica-i fu mirarea când văzu boracul recent catapultat din uterul muierii.
A hotărât să-l boteze Făt Frumos cu Buricul de Aur, datorită unei particularităţi anatomice şi mai ales din cauză că trăiau într-o împărăţie de ţigani, iar ţiganilor le plac numele cretine, ideal fiind să conţină şi cuvântul “aur”
Făt creştea văzând cu ochii, într-un an cât alţii în 365 de zile, chiar şi mai mult în anii bisecţi. Devenind tot mai conştient de particularitatea sa anatomică, el începu să-şi întrebe părinţii care e faza. Aceştia au zis îi vor spune, dar doar la majorat. Astfel că la 18 ani şi 9 luni de la cea mai de căcat campanie electorală din istoria ţării, avu loc la palatul padişăhesc un bairam la care au fost chemaţi nobili şi conducători din multe împăraţii :Faraonul Castaniu din Călăraşi, Maharajahul Kaki din Caracal, Sultanul Cafeniu din Brăila, Primarul Maro din sectorul 5, Prinţesa Siena din Bârlad, Regele Căcăniu (care nu avea nici măcar regat, fiind de tot căcatul), chiar şi Împăratul Negru, cel mai împărat puternic dintre ei, de la Strehaia, mânca-ţi-aş. După 3 zile de manele şi aruncat cu banii în lăutari, Făt îşi făcu curaj, luă o sticlă de absinth şi merse la Padişah să discute cu el marele secret. În timp ce moşul se pregătea să îi zică de ce are buricul de aur, Făt încercă să facă cu sticla de absinth o figură văzută la un barman sezonier dintr-o o maneloteca din Costineşti, manevră care nu i-a prea ieşit având în vedere că a luat foc tot palatul, inclusiv beciul, iar el fu unicul supravieţuitor.
După câteva luni de frământări interioare şi curiozităţi nesatisfăcute, Făt o zări la TV pe Dolores, ajunsă acum în Senat. Îşi luă inima-n dinţi, muşcă puternic, se umplu de sânge şi se trezi după câteva luni de comă după care o sună pe magiciană, sperând că ea ştie secretul buricului. Având un dinte împotriva Padişahului, un molar mai degrabă, aceasta nu i-a zis direct secretul, dar, fiindu-i simpatic Făt, s-a gândit să nu-i ia toţi boii de la bicicletă şi i-a zis:
-Mai ia o sticlă de absinth, dă foc şi la grajd şi alege calul rămas, după care mergi în pădurea de cleştar şi caută-l pe Zmeul Din Pădurea De Cleştar, el îţi va spune secretul.
Zis şi făcut. După ce a recuperat calul dintre rămăşiţele grajdului şi l-a resuscitat, porni la drum către pădurea de cleştar. Ajuns acolo, Făt a trebuit să aştepte câteva luni până să se întoarcă Zmeul Din Pădurea De Cleştar de la furat din alte împăraţii europene. Când, în sfârşit, se întâlniră avu loc următorul dialog:
-Bă ţigane, m-a trimis hoaşca aia de Dolores la tine să îmi zici secretul
-Marş la căcat, Făt...Îţi zic doar dacă mă baţi la table
După 3 zile şi 3 nopţi de lupte îndelungate, în care au mers cap la cap, nereuşind niciunul vreun marţ, lui Făt îi intră zarul potrivit şi câştigă la tiebreak. Bucuros nevoie mare, Făt îi spuse Zmeului Din Pădurea De Cleştar să-i zică secretul, iar acesta, cu un rânjet malefic, care i-a lăsat dinţii de cleştar la vedere zise:
-Ai băgat botul coae, că nu ştiu secretul. Vezi poate îl ştie frate-meu, Zmeul din Codrul de Argint, care stă în pădurea de aramă.
Nedorind să aibe pe cineva care să-i poarte sâmbetele şi să-l pizmuiască, Făt scoase iataganul primit de la ta-su şi-i reteză capul zmeului, dându-şi astfel arama pe faţă, pentru a se camufla mai bine în pădurea de aramă, spre care plecă imediat. Aşişderea fratelui său, Zmeul din Codrul de Argint avu o doleanţă înainte de a spune secretul, şi anume un dance-off pe manele. După o săptămână de dansat, în care s-au ars 8 cd-playere şi s-au aruncat 54325 euro în lăutari, pe Zmeul din Codrul de Argint îl apucă un cârcel şi abandonă, asftel că Făt speră să afle secretul, dar primi următorul răspuns:
-Tu’ti crucea mă-tii!...după care Zmeul din Codrul de Argint sparse fiolă de cianură aflată în una din măselele sale de argint şi muri
Şocat peste măsură, Făt o luă agale cu calul prin ţară, până când, ca prin minune, s-a întâlnit cu Zgripţuroaica, care i-a zis că ar mai fi o şansă să afle secretul, ea ştiind că cei doi zmei precedenţi mai aveau un frate mai mare, Zmeul din Pădurea de Aur de la hotelul-restaurant “Dragonul de Aur”, (l-ar fi botezat “Zmeul de Aur” dar suna prea românesc). Auzind asta, Făt se lumină la faţă şi îi dădu bice calului. Ajuns la destinaţie. el află că Zmeul din Pădurea de Aur este peste măsură de respectat şi influent. Făcând cu greu şi cu multă mită rost de o audienţă la Zmeu, Făt intră la el în birou şi îi expuse problema. Zmeul râse malefic şi spuse:
-Bă pişatule care eşti tu pişat, îmi omori fraţii mai mici şi speri că afli de ce ai buricul de aur aşa moca? Căcat, tre' să ne luptăm cu săbii în centru, că aşa e tradiţia aici. Dacă mă baţi, vei afla răspunsul. Dacă nu, ia pula
Zis şi făcut. Au mers în centru, au scos săbiile şi iataganele şi au început o luptă crâncenă. Fiind ceva tradiţional, s-au strâns mii de spectatori, s-au făcut pariuri, s-au vândut sute de tricouri cu Făt sau cu Zmeul, Nimeni nu intervenea, nici măcar poliţia, fiind o ţară de căcat unde ţiganii sunt lăsaţi să facă legea. După câteva zile de luptă Făt reuşi să-l pocnească în mandibula pe Zmeul din Pădurea de Aur de-i săriră două măsele de aur. După încă câteva zile, Făt reuşi să-l bage până la gât în pământ, îi puse iataganul de la ta-su la gât şi îl întrebă despre secret. Zmeul zise:
-Sa mi-o sugi, tu, cu Dan Voiculescu şi cu toţi muncitorii de la Antena 1.
Făt cedă nervos şi îi tăie gâtul. O lumină orbitoare a cuprins atunci întreg oraşul, ochii tuturor celor prezenţi fiind aţintiţi pe gâtul sângerând al zmeului din care ţâşni, alături de sânge, o cheiţă de aur. Cu lacrimi în ochi, Făt urmări zborul cu încetinitorul al cheiţei până când aceasta căzu în colbul de pe stradă, Se repezi atunci la ea, o luă în mână, o studie bine, o băgă în buricul de aur şi îi pică pula.
SFÂRŞIT

Filme de cacat - ep. 1

Mumia 3 - Dintr-o pornire masochista si lipsa acuta de chef, am hotarat sa ma uit la Mumia 3, aia cu imparatul balaur (sau dragon, sau zmeu sau ce cacat o fi, tot lighioana e). Apreciez aceasta capodopera deoarece nu mi-a inselat asteptarile. Am vazut exact ceea ce ma asteptam sa vad, adica ce am vazut si in primele 2 filme: acelasi scenariu cretin, acelasi joc actoricesc de tot cacatul demn de Trazniti in NATO, aceleasi dume nesarate ale "cumnatului" (care ar face ravagii intr-o gradinita de copii retardati sau la o chermeza electorala pesedista cu sarmale si plase cu ulei si faina), aceeasi bataie de joc la adresa geografiei si istoriei, aceleasi clisee tipice cetatii filmului controlata de ovrei etc. Tre' sa recunosc ca am invatat si chestii noi din filmul asta:
-niciodata sa nu zbori cu un yak langa tine in avion, ca risti sa borasca pe tine;
-exista o limba pe care o vorbesc Yeti cand stau la o barfa in pestera, la caldura si e cunoscuta de o duduie chinezoaica;
-poti sa chemi 3 Yeti cand vine mumia de teracota dupa tine prin Himalaya sa iti rupa mandibula;
-Yeti au probabil DigiTV in munti si urmaresc meciuri de rugby, fiind, dupa cum bine se stie, mari fani ai acestui sport;
-orice chinezoiaca nemuritoare care o arde sihastresc 2000 de ani prin Himalaya stie engleza la perfectie;
-orice general chinez are ca aghiotanta o duduie karatista

Supravietuitorul - Cand eram mic mi se pareau OK filmele cu comisarul Moldovan (sau Miclovan). Dar intre timp imi place sa cred ca m-am mai desteptat. Din masochism (avand in vedere porcaria aia de 15, despre care vom vorbi cu alta ocazie) m-am uitat la Supravietuitorul, cu, pentru, de si despre Seeeeeergiu Nicolaescu. Filmul asta e dovada ca unii chiar ar trebui sa se retraga la azil sau la tara si sa o arda cu nepotii cand implinesc o anumita varsta, inclusiv tuta aia de Loredana Groza (vorba aia - "Cine n-are batrani sa-si cumpere...si cine are, sa-i impuste).
Filmul incepe tare cu o partida de ''ruleta ruseasca'' intr-o parnaie comunista, apoi actiunea trece 15 ani mai tarziu intr-un oras european, unde are loc o intrecere underground a aceleiasi competitii la care guest-star e, fireste, Comisarul. Normal ca bosorogu' scapa si cand sunt 5 gloante in incarcatorul de 6 (sunt convins ca ar fi scapat si daca erau 6 gloante). Intre timp mai lichideaza si niste derbedei care aveau un dinte impotriva lui de vreo 30 de ani. Cam atat despre actiune. Ar mai merita amintite cateva faze:
-desi e anul 1978, se pot observa frigidere moderne de Coca-Cola;
-interpretul Comisarului din tinerete e un actor ceh a carui voce este vocea de 80 de ani a inegalabilului Sergiu;
-Sergiu are 80 de ani, arata de 90, dar, totusi, zburda pe acoperisuri si rupe spinari de cocalari mai ceva ca un june din Legiunea Straina;
-replicile sunt atat de slabe incat reclama aia la Alley si Nilsy ( http://www.youtube.com/watch?v=u4N8BTz77hU) pare geniala pe langa ele;
-engleza folosita in film parca e vorbita de un Iliescu retardat si dislalic;
-se pare ca hoasca aia de Loredana a stiut cui sa i-o suga, cantand vreo 5 melodii intregi;
-surprinzator, cea mai putin penibila mi s-a parut Ileana Lazariuc (totusi era cam spana in zona pubiana, avand in vedere moda anilor '30-'40.
Oare pana cand va primi senilul ala de Sergiu bani de la buget pentru a-si pune in realitate fanteziile delirante cauzate de varsta?

Va urma...

Votati Borat

Dupa cum se stie, peste putina vreme vor avea loc alegerile pentru desemnarea urmatorului dobitoc care va fi sef peste natia asta. Pentru ocuparea acestui onorant post s-au inscris in cursa o gramada de personaje care mai de care mai macabre sau mai comice: Betivu' chior, Chucky-ul liberal, Prostanacu', Doctoru' cocalar, Ciobanu', Rudotel si inca cativa pulifrici care vor sa se laude in scara ca au aparut la televizor, doar-doar se vor umezi niste dudui frustrate de la APACA si vor avea si ei parte de actiune la orizontala. Pe toate canalele media, lumea e indemnata sa mearga la vot, pentru "a schimba" ceva, cand e limpede pentru oricine are IQ peste 50 si foloseste periuta de dinti de mai mult de doua ori pe an ca nu se va schimba nimic. Ba puletilor, daca vreti prezenta mare la vot, mai adaugati o casuta in care sa scrie "Toti sunt niste cacati cu ochi, niciunul nu imi inspira incredere". Fiind "un bun roman" m-am gandit la o solutie pentru cresterea prezentei la vot. Luati de acasa un pix, un creion, un stilou, o pensula, o carioca, un marker sau orice alt cacat de obiect cu care se poate scrie, intrati in cabina de vot, desenati o casuta, scrieti "Borat" in ea si puneti stampila acolo. L-am ales pe Borat pentru ca le da clasa candidatilor si a facut Romania mai celebra decat ar face-o ceilalti toti la un loc... Asadar, VOTATI BORAT