Basm

A fost o dată ca niciodată, pe lângă Maglavit, o împărăţie bogată condusă de un Padişah şi muierea lui. Totul mergea ca pe roate, doar că nu aveau copii. După ani de zile în care şi-a înecat amarul în băutură, manele şi căcaturi minimaliste, Padişahului i-a picat fisa, s-a aplecat după ea şi a luat-o de pe jos. După o vreme, în timp ce era la o pomană electorală şi savura şi el un mic pesedist, padişahul îi auzi pe nişte slujitori cum îl bârfeau pe la spate că nu poate avea moştenitori. Cât ai zice peşte, i-a sărit muştarul...pe tricoul electoral primit cadou de la partid, acest lucru scoţându-l efectiv din pepeni. Hotărându-se să ia taurul de coarne, a mers nervos acasă şi deschis TV-ul. În pauza dintre clipurile electorale de căcat a zărit o reclamă cu o vrăjitoare, Dolores, Adevărata Fiică a Şamanei Eucapsiolatina din Pipera. A pus rapid mâna pe mobil şi a sunat la numărul de pe ecran. O voce suavă de TBC-istă în stadiu terminal îi răspunse şi îi ascultă păsul, cerând detalii despre problema lui. După nişte citit în cafea, dat în ghioc şi consultat globul lui Becali, Dolores avu o viziune şi îi spuse Padişahului:
-Măria ta, nu v-a trecut prin cap s-o fuţi pe nevastă-ta, bă boule, dacă tot vrei moştenitori?
Având o veritabilă epifanie, Padişahul coborî în beci la nevastă şi trecu la fapte. După 9 luni se auziră ceva zgomote din beci. Cu inima cât un purice, Padişahul coborî din nou şi, nu mica-i fu mirarea când văzu boracul recent catapultat din uterul muierii.
A hotărât să-l boteze Făt Frumos cu Buricul de Aur, datorită unei particularităţi anatomice şi mai ales din cauză că trăiau într-o împărăţie de ţigani, iar ţiganilor le plac numele cretine, ideal fiind să conţină şi cuvântul “aur”
Făt creştea văzând cu ochii, într-un an cât alţii în 365 de zile, chiar şi mai mult în anii bisecţi. Devenind tot mai conştient de particularitatea sa anatomică, el începu să-şi întrebe părinţii care e faza. Aceştia au zis îi vor spune, dar doar la majorat. Astfel că la 18 ani şi 9 luni de la cea mai de căcat campanie electorală din istoria ţării, avu loc la palatul padişăhesc un bairam la care au fost chemaţi nobili şi conducători din multe împăraţii :Faraonul Castaniu din Călăraşi, Maharajahul Kaki din Caracal, Sultanul Cafeniu din Brăila, Primarul Maro din sectorul 5, Prinţesa Siena din Bârlad, Regele Căcăniu (care nu avea nici măcar regat, fiind de tot căcatul), chiar şi Împăratul Negru, cel mai împărat puternic dintre ei, de la Strehaia, mânca-ţi-aş. După 3 zile de manele şi aruncat cu banii în lăutari, Făt îşi făcu curaj, luă o sticlă de absinth şi merse la Padişah să discute cu el marele secret. În timp ce moşul se pregătea să îi zică de ce are buricul de aur, Făt încercă să facă cu sticla de absinth o figură văzută la un barman sezonier dintr-o o maneloteca din Costineşti, manevră care nu i-a prea ieşit având în vedere că a luat foc tot palatul, inclusiv beciul, iar el fu unicul supravieţuitor.
După câteva luni de frământări interioare şi curiozităţi nesatisfăcute, Făt o zări la TV pe Dolores, ajunsă acum în Senat. Îşi luă inima-n dinţi, muşcă puternic, se umplu de sânge şi se trezi după câteva luni de comă după care o sună pe magiciană, sperând că ea ştie secretul buricului. Având un dinte împotriva Padişahului, un molar mai degrabă, aceasta nu i-a zis direct secretul, dar, fiindu-i simpatic Făt, s-a gândit să nu-i ia toţi boii de la bicicletă şi i-a zis:
-Mai ia o sticlă de absinth, dă foc şi la grajd şi alege calul rămas, după care mergi în pădurea de cleştar şi caută-l pe Zmeul Din Pădurea De Cleştar, el îţi va spune secretul.
Zis şi făcut. După ce a recuperat calul dintre rămăşiţele grajdului şi l-a resuscitat, porni la drum către pădurea de cleştar. Ajuns acolo, Făt a trebuit să aştepte câteva luni până să se întoarcă Zmeul Din Pădurea De Cleştar de la furat din alte împăraţii europene. Când, în sfârşit, se întâlniră avu loc următorul dialog:
-Bă ţigane, m-a trimis hoaşca aia de Dolores la tine să îmi zici secretul
-Marş la căcat, Făt...Îţi zic doar dacă mă baţi la table
După 3 zile şi 3 nopţi de lupte îndelungate, în care au mers cap la cap, nereuşind niciunul vreun marţ, lui Făt îi intră zarul potrivit şi câştigă la tiebreak. Bucuros nevoie mare, Făt îi spuse Zmeului Din Pădurea De Cleştar să-i zică secretul, iar acesta, cu un rânjet malefic, care i-a lăsat dinţii de cleştar la vedere zise:
-Ai băgat botul coae, că nu ştiu secretul. Vezi poate îl ştie frate-meu, Zmeul din Codrul de Argint, care stă în pădurea de aramă.
Nedorind să aibe pe cineva care să-i poarte sâmbetele şi să-l pizmuiască, Făt scoase iataganul primit de la ta-su şi-i reteză capul zmeului, dându-şi astfel arama pe faţă, pentru a se camufla mai bine în pădurea de aramă, spre care plecă imediat. Aşişderea fratelui său, Zmeul din Codrul de Argint avu o doleanţă înainte de a spune secretul, şi anume un dance-off pe manele. După o săptămână de dansat, în care s-au ars 8 cd-playere şi s-au aruncat 54325 euro în lăutari, pe Zmeul din Codrul de Argint îl apucă un cârcel şi abandonă, asftel că Făt speră să afle secretul, dar primi următorul răspuns:
-Tu’ti crucea mă-tii!...după care Zmeul din Codrul de Argint sparse fiolă de cianură aflată în una din măselele sale de argint şi muri
Şocat peste măsură, Făt o luă agale cu calul prin ţară, până când, ca prin minune, s-a întâlnit cu Zgripţuroaica, care i-a zis că ar mai fi o şansă să afle secretul, ea ştiind că cei doi zmei precedenţi mai aveau un frate mai mare, Zmeul din Pădurea de Aur de la hotelul-restaurant “Dragonul de Aur”, (l-ar fi botezat “Zmeul de Aur” dar suna prea românesc). Auzind asta, Făt se lumină la faţă şi îi dădu bice calului. Ajuns la destinaţie. el află că Zmeul din Pădurea de Aur este peste măsură de respectat şi influent. Făcând cu greu şi cu multă mită rost de o audienţă la Zmeu, Făt intră la el în birou şi îi expuse problema. Zmeul râse malefic şi spuse:
-Bă pişatule care eşti tu pişat, îmi omori fraţii mai mici şi speri că afli de ce ai buricul de aur aşa moca? Căcat, tre' să ne luptăm cu săbii în centru, că aşa e tradiţia aici. Dacă mă baţi, vei afla răspunsul. Dacă nu, ia pula
Zis şi făcut. Au mers în centru, au scos săbiile şi iataganele şi au început o luptă crâncenă. Fiind ceva tradiţional, s-au strâns mii de spectatori, s-au făcut pariuri, s-au vândut sute de tricouri cu Făt sau cu Zmeul, Nimeni nu intervenea, nici măcar poliţia, fiind o ţară de căcat unde ţiganii sunt lăsaţi să facă legea. După câteva zile de luptă Făt reuşi să-l pocnească în mandibula pe Zmeul din Pădurea de Aur de-i săriră două măsele de aur. După încă câteva zile, Făt reuşi să-l bage până la gât în pământ, îi puse iataganul de la ta-su la gât şi îl întrebă despre secret. Zmeul zise:
-Sa mi-o sugi, tu, cu Dan Voiculescu şi cu toţi muncitorii de la Antena 1.
Făt cedă nervos şi îi tăie gâtul. O lumină orbitoare a cuprins atunci întreg oraşul, ochii tuturor celor prezenţi fiind aţintiţi pe gâtul sângerând al zmeului din care ţâşni, alături de sânge, o cheiţă de aur. Cu lacrimi în ochi, Făt urmări zborul cu încetinitorul al cheiţei până când aceasta căzu în colbul de pe stradă, Se repezi atunci la ea, o luă în mână, o studie bine, o băgă în buricul de aur şi îi pică pula.
SFÂRŞIT